shape of my heart

Această postare e fixă, ca starea mea de vis ne(pu)trezit…Pentru gânduri mai noi, nu uitaţi să folosiţi scroll!

în seara asta

m-am întâlnit cu Dumnezeu

şi i-am spus de tine,

de toate cele…

 n-a fost de acord

dar simt … c-a înţeles!

De dor…

13 aprilie-13 ani!

if…

Diversă

m-am mutat la tine-n suflet….de aceea nu mă mai vezi

Azi, 11 ani fără 1 lună

Remember

Acum vreo 14 ani era primăvară iar noi eram la început…Doamne, cum a putut fi!? Ca ieri, îmi aduc aminte totul și vreau totul înapoi…

Sus)pensie

La un moment dat, cuvintele au dispărut și-a apărut o tăcere zgomotoasă!

Un râs colo, o eliberare sus, un zgâriat de perete ceva mai încolo…

Apa se răcește, ar trebui să ies!

Încep să mă îndoiesc, apoi mă voi tresfertui, apoi voi rămâne o mică parte din tot ce-a contat!

Scriu în dodii, gândesc și mai grav, nu mă mai exprim în nici un fel…dar simt cu aceeași tărie. Ciudat, nu?

Parcă-aș fi tot eu, dar nu mai contează…

Revenirea

Să văd cum e lumea (mea) fără „socializare”.. 😉😁

diagnostic

Un dor de 10 ani și 12 zile…..

Prognostic rezervat!

Claustrare- ziua 19

De când cu claustrarea asta sunt mai atentă la fotografii! Privirile oamenilor mi-ar sta frumos în CV ca preocupare în singurătate. Ochii spun atât de multe….adică tot. Tot e ce e ascuns, secretizat, negat, acoperit, neștiut…tot. Și mai bune și mai rele.

Să le spună cineva oamenilor că nu-i de ajuns să zâmbească…e nevoie de lumină, de pace, de bucurie, de dragoste…pentru zâmbetul ăla…

Aș cere la CV și…mneah, aș cere, așa, ca fapt divers chestii…fără pregătiri…să văd pe unde scoate zâmbetul…